Magazin      Muzica      Galerie foto     Articole      Director      Forum      Jocuri  
spacer
Data:
       
  Home Login Contact Harta site  
spacer
   Plante si flori    |    Ingrijirea plantelor    |    Inmultirea plantelor    |    Gradinarit    |    Amenajarea gradinii    |    
spacer
spacer
 
     


Voturi: 1
- Punctaj: 4
Plante de apartament

Cyclamen

Intre plantele ornamentale cultivate la ghivece in anotimpul de iarna, ciclamenul ocupa primul loc.
Florile taiate sunt foarte apreciate atat datorita frumusetii cat si pentru rezistenta lor in vaze cu apa.
Patria Cyclamenului este bazinul mediteranea. Este planta regiunilor muntoase, mai joase si impadurite, crescand pe pamnat calcaros, in humusul de frunze sau intre pietre pe pajisti (Cyclamen europaeum).
Plantele traiesc pe sol dur, de cele mai multe ori la umbra copacilor foiosi. Solul este produsul de dezagregare al pitrei de var si contine putin humus. Este o planta a carei tuberculi nu stau niciodata pe suprafata pamantului, ci ingropati in argila, la 10-15 cm adancime sub stratul de humus, unde sunt feriti de uscaciune, in perioada de odihne (repaus vegetal) lipsita de ploaie. Odata cu inceprerea precipitatiilor abundente, temperaturile coboara intre 10 si 12oC si, uneori, chiar mai jos, permitand, astfel, inflorirea numai a plantelor de catva ani (la locul de bastina) catre sfarsitul perioadei ploioase din toamna sau primavara timpuriu.
Din genul Cyclamen, se deosebesc cca 16 specii. In afara de Cyclamen persicum, celellalte specii au rol secundar, in horticulturan folosindu-se numai plante perene in amenajarea parcurilor si alpinetelor.
Cyclamen persicum este originar din Asia Mica, Republica Elena, Cipru etc.
Tubercului este de 8-12 cm (in cazul unei plante mature, bine dezvoltate). Radacina este fibroasa, porneste din partea inferioara a tubercului. Radacinile au consistenta semicarnoasa si ajung pana la 20-25 cm lungume. Frunza simpla, ovata invers cordata, este sprijinita pe un peduncul cilindric de culoare roz, rosir-bruna, ce porneste direct din tubercul. La o cultura reusita, pedunculii sunt asa de tari incat daca intoarcem ghiveciul cu frunzele in jos, foliajul sustine intreaga planta fara sa se prabuseasca. Frunzele sunt mari, in jur de 11 cm diametru, cu marginile netede sau putin crestate, avand pe partea superioara culoarea verde inchis cu desene marmorate albicios stralucitoare, iar pe partea inferioara culoarea verde deschis, violet sau bruna, fara aspect marmorat.
Floarea are pedunculul mai lung decat frunza. Petalele sunt concrescute intr-o corola, a caror varfuri sunt indoite si rasfrante. Marginile petalelor sunt netede sau puternic ondulate la forma rococo. In afara de galben, petalele pot avea toate nuantele de culori (alb cu rosu, roz cu rosu, rosu cu violet, mov etc.).
Fructul este o capsula care, la maturitate, se deschide pe patru linii. El contine numeroase seminte de diferite forme si marimi, colorate in brun roscat.
Particularitati. Planta prefera mediul umbros, iar in timpul iernii, tuberculii vor fi aparati de un strat protector alcatuit din frunze.
Pierderea frunzelor de ciclamen se explica prin faptul ca in regiunile de origine lunile aprilie-septembrie sunt foarte calduroase si secetoase, iar plantele s-au adaptat conditiilor respective intrand, in aceasta perioada, in repaus relativ.
De asemenea, datorita faptului ca in aceste regiuni precipitatiile cad din octombrie pana la inceputul primaverii, perioada de vegetatie a ciclamenului este iarna (la sfarsitul lunii noiembrie incepe vegetatia, iar de la mijlocul lunii ianuarie pana in aprilie are loc infloritul). Perioada de repaus dureaza din mai pana in septembrie.
In conditiile de clima ale tarii noastre, cultura ciclamenului se face, aproape in intregime , sub sticla, in rasadnite sau in sere. Se realizeaza greu de catre amatori, implicand costuri mari.
In perioada de vegetatie, pentru a obtine o noua inflorire reusita, se aplica lucrari de ingrijire la timp si in conditii bune.
Cele mai importante sunt:
Udatul. Prin udat se asigura buna desfasurare a proceselor de crestere si formare a tijelor florale, mentinand prezenta starii de turgescenta a celulelor plantei prin cantitati sufuciente de apa, ce i le pune la dispozitie in tot cursul perioadei de vegetatie. Lipsa ei in aceasta perioada atrage dupa sine lemnificarea tuberculilor, fapt care are un efect negativ asupra frunzelor si florilor (se obtin putine si de dimensiuni mici, planta nu se dezvolta si ramane pipernicita).
De aceea, este cea mai pretentioasa lucrare care se executa in timpul perioadei de vegetatie.
Excesul de umiditate in aceasta perioada creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea diferitelor boli criptogamice si putrezirea plantelor, mai ales cand temperatura este mai scazuta.
De altfel, este necesar ca plantelor sa li se asigure o vegetatie continua, fara momente de stagnere a cresterii cauzate fie de insuficienta apei, fie de excesul acesteia.
Spre toamna si iarne udatul trebuie facut cu mai multa atentie. Apa este bine sa fie fara substante calcaroase, caci ajunsa pe frunze, in urma evaporarii, lasa pete, dand plantei un aspect neplacut si modifica reactia solului. Apa trebuie sa fie la temperatura camerei.
In faza finala, cand isi fac aparitia un numar din ce in ce mai mare de boboci floriferi, plantele devin si mai sensibile la excesul de umiditate. In acest caz, se uda des,car in cantitati mici de apa, astfel ca tuberculul sa nu fie udat, pentru a nu provoca putrezirea bobocilor si pedunculul frunzelor.
Stropitul. Numarul stropirilor cu apa pe zi este determinat de conditiile meteorologice. Pentru stropire se foloseste apa moale, care sa nu contina var (care dupa uscare lasa pete).
In timpul verii, stropitul se face dimineata pana la ora 8 si se repeta inca o data sau de doua ori dupa orele 16 (avand grija ca frunzele sa nu ramana umede peste noapte), in asa fel incat umiditatea atmosferica sa fie in jur de 75%. In zilele cu nebulozitate puternica nu se mai executa stropitul decat o data pe zi sau din 2 in 2 zile.
Aceasta operatie este strans legata de aerisire si umbrire.
Umbritul. Avand in vedere locul de origine al ciclamenului (planta adaptata conditiilor de umbra si semiumbra de la marginea padurilor), in lunile mai-iunie si mai ales spre vara, cand radiatiile solare sunt prea intense (luminozitatea si si caldura sunt prea mari fata de cerintele ciclamenului), se vor lua masuri necesare de umbrire. Umbrirea se face in asa fel incat sa nu sufere nici de exces, dar nici de lipsa luminii, intrucat ambele sunt daunatoare.
In lunile iunie si iulie, razele solare cad in unghi drept si au efectul cel mai intens. Cu toate acestea, umbritul nu se face inainte de orele 9, si daca cerul este senin, se poate lasa pana la orele 16.
Aerisirea. Are ca scop schimbarea compozitiei aerului. Ciclamenul are nevoie de mult aer, fapt ce trebuie luat in considerare la amplasarea lui, in special in lunile de vara.
Prezenta aerului cald si uscat este greu suportat de ciclamen. Lipsa aerului atrage dupa sine alungirea si un frunzis moale.
Aerisirea se poate face si in timpul noptii. In zilele prea calde din luna iulie, ea se efectueaza seara, in timpul noptii si dimineata, iar in timpul amiezii (cand sunt calduri mari), caile de acces ale aerului cald sunt inchise, iar plantele sunt umbrite si stropite cat mai des.
La inceputul lunii august, seara in jurul orelor 18 vom lua geamurile de pe plante si le vom pune a doua zi pe la ora 9 dimineata, astfel ca in timpul noptii cultura sa poata beneficia de aerul racaros. Plantelor le place roua, dezvoltandu-se mai sanatos si dand un numar mare de boboci.
Raritul. Ori de cate ori se observa ca plantele se stanjenesc in timpul cresterii se vor rari.
Raritul este o lucrare importanta; asigurand spatiul necesar, ele devin mai viguroase si cu un aspect mai placut. Acest spatiu li se prin rarire odata cu repicatul, plantatul la ghiveci sau transplantatul. Odata cu executarea raritului se vor curati frunzele si portiunile uscate ale plantelor.
Temperatura optima in timpul cresterii si dezvoltarii plantelor este de 15oC. Face exceptie perioada de incoltire a semintelor si cele cca 4 zile dupa ce plantele au fost repicate sau transpalntate, cand temperatura poate fi in jur de 19oC.
Plivitul este o lucrare obligatorie. Ciclamenului ii sunt foarte daunatoare buruienile, deoarece rapesc o mare cantitate din factorii de vegetatie ai acestuia: apa, hrana, caldura, lumina si, totodata, sunt focare pentru boli si daunatori.
Comparativ cu ciclamenul, buruienile consuma cantitati mult mai mari de apa, substante nutritive si se dezvolta mult mai repede umbrindu-l, in special in faza de rasad, provocand etiolarea lui.
Afanatul se executa odata cu plivitul. Mentinerea solului in stare afanta, mai ales dupa udari, cand pamantul formeaza la suprafata o crusta cara impiedica buna dezvoltare a plantelor, are o mare importanta pentru pastrarea in sol a unui regim normal de apa, caldura si aer.
Prin distrugerea crustei se asigura un schimb normal de gaze intre sol si atmosfera, intensificandu-se prin aceasta procesele microbilologice. Pamantul din ghivece se afaneaza cu ajutorul unui betisor care nu se infige prea adanc, pentru a nu vatama radacinile, iar in jurul tubercului se face mai superficial si cu atentie pentru a nu-l descoperii.
Operatia de afanare se face ori de cate ori se formeaza crusta sau un strat de muschi la suprafata, care impiedica patrunderea apei la radacini si schimbul normal de gaze.
Ingrasarea. Daca in amestecul de pamant s-a avut grija sa intre cantitati suficiente de substante nutritive , plantele vor fi alimentate bine pentru primele faze de dezvoltare. Se utilizeaza ingrasaminte naturale, iar in folosirea celor chimice, se cere multa atentie, deoarece excesul lor duce la avortarea butonilor florali, alungirea tijelor florale, micsorarea imunitatii plantelor, la atacul diferitelor boli si mai ale la ofilirea plantei.
Igiena culturala. Se efectueaza ori de cate ori este nevoie si consta in inlaturarea frunzelor ofilite sau ingalbenite, care constituie adevarate focare in raspandirea diferitelor ciuperci si mucegaiuri.
Pentru valorificare, frunzele se sterg de praf sau de alte urme ramase fie de la stropitul serei sau rasadnitelor, fie ca urmare a evaporarii apei care a continut calciu.

Boli si daunatori. Combaterea lor.

BOLI. Majoritatea imbolnavirilor si atacurilor la ciclamen se datoresc defectiunilor de cultura.
Vestejirea ciclamenului. Vestejirea si uscarea sunt cauzate de ciuperca Fusarium oxysporum. Se observa, in general, in lunile calde de vara, deoarece ciuperca se inmulteste la temperatura optima de 27oC si patrunde foarte usor in radacini si tuberculi prin vatamarile cauzate cu ocazia transplantarii.
Primele imbolnaviri apar odata cu zilele calde ale primaverii. Frunzele si bobocii tineri incep sa se ingalbeneasca, in cele mai multe cazuri intr-o singura parte a plantei si apoi se usuca.
Combaterea. Pentru a se preveni raspandirea mai puternica a ciupercii dupa transplantare, temperatura nu se va ridica prea mult, se va aerisi suficient (atmosfera grea favorizeaza aparitia bolii), iar stropirile si umbritul vor fi facute cu grija. Se vor evita solurile umede si grele si ingrasarea excesiva cu azot. Plantele care in timpul vegetatiei prezintasimptome de vestejire trebuie sa fie inlaturate impreuna cu pamant cu tot.
Brunificarrea radacinilor este o boala specifica ciclamenului, cauzata de ciuperca Thielaviopsis basicola, care traieste in pamant atacand radacinile si tuberculul plantelor slabe, stagnate din vegetatie. La cele viguroase atacul nu are lor, mai ales daca pamntul se mentine afanat. Boala se caracterizeaza prin aceea ca frunzele, in special cele batrane, incep sa se ofileasca, se smulg usor si intreaga crestere a plantei stagneaza. Radacinile prezinta pete de culoare neagra-bruna, localizate uniform pe toata intinderea lor. Au, la inceput, un centru albicios apoi se necrozeaza. La un atac puternic tuberculul se inmoaie. Pericolul bolii este mai puternic in lunile iunie-iulie, dupa prima transplantare la ghiveci, cand tuberculul este acoperit de pamant, iar plantele sunt tinute in spatii prea umede si calduroase. De multe ori, excesul de azot le sensibilizeaza, incat atacul acestei ciuperci se poate face mai usor.
Se va evita ingrasarea prea abundenta, udarea excesiva si scaderea brusca a temperaturii solului (datorita apei reci folosita la udat).
Combaterea. Nu se cunosc inca metode eficace de combatere. In momentul depistarii bolii, plantele bolnave se izoleaza si se cultiva separat. Trebuie, insa, create conditii optime de crestere si dezvoltare a plantelor. Se recomanda dezinfectarea stratului de cultura, ghivecelor, laditelor si serelor. La repicat, daca se observa ca tinerele plante prezinta pe radacini portiuni brunifiate, acestea se vor elimina. O buna aerisire a substratului ajuta plantele sa-si refaca radacinile pierdute.
Putrezirea este provocata de ciupercile Pythium de baryanum si Rhizoctonia solani. Aceste ciuperci ataca, in primul rand, plantele tinere. Baza petiolului frunzelor, deasupra tuberculului, se brunifica si putrezeste, dupa care plantele cad si pier. Tuberculii prezinta, in cele mai multe cazuri, pete bruna adancite, in timp ce radacinile raman sanatoase. Pot fi atacate si plantele mari. Cipercile se introduc odata cu pamantul folosit la semanare, resturi de plante etc. Inmultirea ciupercii este favorzata de umiditatea mare a pamantului, temperatura prea ridicata, insuficienta aerisire, lipsa de lumina, distantele mici intre plante, folosirea semintei de proasta calitate, insuficienta prelucrare a solului etc.
Combaterea. Pentru a preveni atacul este necesar ca, in primul rand, sa asiguram conditii optime cresterii plantelor (aerisire, asigurarea luminii etc). de asemenea, semanatul si plantatul nu se vor face la distante prea mici. Umiditatea nu trebuie sa fie prea ridicata, iar materialul va fi ales sanatos si de buna calitate. In plus, este necesar sa dezinfectam vaseole de pamant, substratul de pamant etc.
Mucegaiul cenusiu al ciclamenului este provocat de ciuperca Botrytis cinerea. Conditiile optime de dezvoltare a acestei boli se intalnesc in lunile de iarne. Ea se manifesta prin putrezirea pedunculilor si chiar a frunzelor si florilor in intregime, iar bobocii florali nu se mai deschid, se brunifica si se usuca.
La suprafata organelor atacate se formeaza o pasla alba cenusie, care nu este altceva decat miceliul ciupercii, la suprafata careia se dezvolta, mai tarziu, corpii de fructificatie. Se poate observa ca la soiurile cu flori albe si roz, aceste pete sunt rosiatice, iar la cele cu flori rosii inchis sunt aproape transparente. De asemenea, centrul petalelor se usuca si se coloreaza in brun cenusiu. Dezvoltarea ciupercii este favorizata de excesul de umiditate si insuficienta luminii. De aceea, pentru a preveni atacul, se recomanda o aerisire puternica si lumina suficienta.
Combaterea. Se va asigura o umiditate moderata si o aerisire buna. Pente noapte plantele nu trebuie sa ramana umede, iar organele lor atacate se vor inlatura.
Fainarea. Este o boala destul de periculoasa, care ataca, in special, frunzele. Apare la inceput sub forma de pete acoperite cu pulbere fainoasa, alba sau cenusie. Petele devin, apoi, mai vizibile, dimensiunile lor cresc si impreuna cu stratul fainos (constituit din miceliu si sporii ciupercii), in scurt timp, poate acoperi suprafata intregii plante.
Ciupercile care produc fainarile se pot dezvolta nu numai pe timp umed, ci si cand umiditatea aerului este redusa (sub 70%). Fainarea produce distrugerea tesuturilor atacate, impiedicand , astfel, desfasurarea normala a unei serii de procese fiziologice ale plantei. Ea poate provoca distrugerea partiala sau totala a plantelor.
Combnaterea. Organele bolnave se aduna si se ard.
Un fenomen care se mai poate intalni in cultura ciclamenului este inflorirea sub nivelul frunzelor, cauzata fie de boli fiziologice, fie din cauza unei proaste ingrijiri in decursul culturii (lipsa de umiditate din timpul infloritului, tinerea lor la o temperatura scazuta sau udate cu apa prea rece).
In timpul iernii, apa de udat si stropit trebuie sa fie mai rece decat mediul inconjurator (temperatura apei trebuie sa fie cuprinsa intre 16 si 18oC).
Lipsa de apa impiedica dezvoltarea normala a plantelor, si, ca urmare, tijele florale nu mai cresc in lungime si florile apar sub nivelul frunzelor.
Putrezirea tuberculului poate surveni nu numai in urma atacului bolilor respective, ci si din cauza excesului de umiditate.
Insuficienta luminii, temperatura ridicata, au ca efect obtinerea de plante cu pedunculii frunzelor alungiti si limbul mic.

DAUNATORI. Cei mai periculosi dusmani sunt paduchii de frunze (afidele). Sug frunzele tinere si mugurii florali. Plantele sunt pipernicite si se deformeaza. Pagubele pot si mari, deoarece afidele nu vietuiesc izolat, ci in colonii.
Trebuie stiut ca apart doua generatii, una sexuata si alta partenogenetica (oua nefecundate). Generatia sexuata se compune din mascul si femela care apare toamna. Dupa actul sexual, femelele depun oua si iernarea are lor sub aceasta forma.
Primavara, apare din ouale iernate generatia partenogenetica. Aceasta este formata numai din femele care nu depun oua ci nasc pui fara a fi fecundate, iar urmasii sunt, de asemenea, numai femele care au posibilitatea, la randul lor, de a naste pui vii.
Pe vreme uscata si calduroasa, aceasta inmultire are lor continuu si rapid (numarul nasterilor este extrem de mare).
La ciclamen apar exclusiv numai afide verzi. Rasadul tanar este in pericol mai mare.
Dezvoltarea afidelor este favorizata de caldura si uscaciune. Trebuie sa luam masuri pentru a mentine o temperatura mai scazuta, insa, cu multa griga, pentru a nu stagna cresterea plantelor tinere. De asemenea, vom mentine si o umiditate relativ mare.
Combaterea. Cu produse chimice de la florarie. Se poate folosi si o emulsie cu care se va stropi planta, formata din sapun si nicotina (tutun) in concentratie de 0,15%. Nu se recomanda ca aceste preparate sa fie folosite in orele cu stralucire puternica a soarelui (caci se pot provoca arsuri frunzelor) si nici atunci cand frunzele sunt umede, caci se dilueaza solutia.
Tripsul este, de asemenea, intanlit in cultura ciclamnului. Daunatorul este lung de cca 1mm, cu 7 picioare si 4 aripi. Ouale sunt depuse in tesutul vegetal. Dezvoltarea dureaza 20-30 zile. Apar pe frunze si petale sub forma unor striatiuni inguste mici, intrucat aripile insectelor sunt una peste alta in stare de repaus, iar coloritul este maro spre negru. Piesele bucale au o forma tubulara dotate cu organe pentru intepat si supt, cu ajutorul carora insecta extrage seva plantelor. Femela are la ultimul inel abdominal, un organ anex cu care ridica epiderma la plante in forma de punga, pentru a-si depune ouala.
Durata ciclului de dezvoltare de la ou pana la insecta este de cca 4 saptamani. Este posibila si inmultirea prin partenogeneza. Asa se explica faptul ca tripsul se inmulteste estrem de repede si se gasesc la o planta atacata toate stadiile de dezvoltare ale insectei.
Este des intalnit la partea inferioara a frunzei si prefera pe cele tinere. Atacul se poate intalni si la bobocii floriferi (unde ei traiesc intre petale).
Inmultirea lor este favorizata de uscaciune si caldura.
Combaterea se face cu produse chimice ce se gasesc la florarii.
Gargarita. Larvele rod fie radacinile, fie tunerculii sau chiar frunzele tinere. Plantele atacate se ofilesc brusc si mor. Deoarece traiesc in sol, se observa mai greu si numai atunci cand ciclamenul se ofileste. Uneori, se poate crede ca planta este ofilita din cauza uscaciunii, dar miscand-o se poate constata ca radacinile au fost mancate. Prezenta acestor larve este recunoscuta si prin aceea ca dimineata se observa resturi de frunze mancate.
Ele ataca in timpul noptii, iar ziua stau ascunse in pamnt in apropierea plantelor. Daca scoatem planta din ghiveci, putem observa, in majoritatea cazurilor,ca sub tubercul se gasesc 6-12 larve. Larva are 12 mm lungime, fara picioare, de culoare aproape alba curat, cu un cap brun (de multe ori se crede ca sunt larvele carabusului), ierneaza in pamant, unde primavara trece in stadiul de nimfa. Adultul este un gandac negru cu trompa lata, lunga de 1 cm, care in majoritatea cazurilor, in timpil noptii, roade partile aeriene ale plantelor.
Larvele dunt aduse odata cu pamantul.
Combaterea. Ca mijloc preventiv se reco,manda folosirea de pamnturi tratate. Larvele si gandacii care se observa de culeg si se distrug.
Omizi de pamant, omizi cenusii, larve de buha semeneturilor sunt de culoare cenusie pamantie, glabre, groase si carnoase, cu o lungime de 4-5 cm si poseda 16 picioare. In cursul zilei ele se mentin mai mult la baza plantelor, unde se ascund, iar noaptea ataca frunzele si tuberculii.
In cele mai multe cazuri, larvele se introduc odata cu substratul de cultura.
Combaterea. Se dezinfecteaza solul sau se stropesc plantele cu substante chimice.
Acarienii. Acarienii ciclamenului sau alti acarieni inruditi, inteapa epiderma inferioara a frunzelor si o deformeaza. In functie de intensitatea atacului, plantele pot sa se opreasca din dezvoltare sau sa se usuce complet. Pedunculul florilor, uneori, se recurbeaza si, din aceasta cauza, planta infloreste sub frunze. Pe partea inferioara a curburii, epiderma se suberifica si crapa. De cele mai multe ori acarienii se afla in mugurii florali si foliari, unde este o umiditate convenabila lor.
Combaterea se face cu solutii chimice.
Viermele sarma este un alt daunator care provoaca, uneori, pagube prin roaderea frunzelor si a pedunculilor tineri. Atacul este usor recunoscut prin excrementele lasate pe frunzele mancate. Adultii pot fi identificati supa saltul lor specific, facut printr-o destindere brusca a corpului (atunci cand sunt pe spate), concomitent producand si un mic zgomot.
Viermii ajung la maturitate pana la 2 cm lungime, au corpul cilindric, filiform, foarte chitinos, au culoare galbena portocalie.
Combaterea se face cu solutii chimice.
Viermele radacinilor. La frunzele aracate de viermele radacinilor incepe, in prima faza, sa se ingalbeneasca marginea, ca apoi, aceasta culoare sa o capete intreaga frunza. Pe radacini apar umflaturi, care pot atinge cca 5-6 cm diametru si care se maresc pe masura aparitiei larvelor.
Umflaturile sunt efectul intepaturilor si inocularii in tesuturile radacinilor a anumitor substante toxice.
Masculul este filiform, cu corp cilindric si poate atinge 2 mm. femela are corpul in forma de para, lung pana la 1,2 mm, avand culoarea alba stralucitoare.
Inmultirea se face mai mult partenogenetic, deoarece masculii sunt in numar mai mic decat femelele.
Combaterea se face cu multa grija, mai ales ca este un daunator de carantina. Se utilizeaza o solutie dezinfectanta.

Regulament Recomandari Top articole
Titluri din domeniul: Plante de apartament
- Plante De Apartament - Acalypha - Amaryllis - Alocasia - Anthurium - Asparagus - Azalea Indica - Achimenes - Aeschynanthus - Agapanthus - Aglaonema - Allamanda - Aralia - Araucaria - Ardisia - Aspidistra - Acacia - Begonia - Bougainvillea - Bromelia - Brunfelsia - Caladium - Calceolaria - Camellia - Campanula - Capsicum - Carex - Cineraria - Cissus - Citrus - Clerodendrum - Clivia - Coffea - Coleus - Cordyline - Crossandra - Cyclamen - Cyperus - Datura - Dieffenbachia - Dipladenia - Dracaena - Episcia - Exacum - Fatsia - Ferigi - Ficus - Gardenia - Grevillea - Gynura - Hedera - Hibiscus - Hoya - Hydrangea - Ixia - Ixora - Jasminum - Lantana - Maranta - Medinilla - Mimosa - Myrtus - Nerine - Nerium - Orhidee - Palm - Passiflora - Pelargonium - Peperomia - Philodendron - Pilea - Plumbago - Primula - Punica - Rhododendron - Rosa - Saintpaulia - Sansevieria - Saxifraga - Selaginella - Setcreasea - Sinningia - Solanum - Spathiphyllum - Streptocarpus - Thunbergia
 
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
 
Trimite acest articol unui prieten:

E-mail:
Numele tau

 
Voteaza articolul:

Foarte slab
Slab
Bun
Foarte bun


 
 
 
 


0 COMENTARII
-----------------------------------------------------------------------------------------------------


 

Alte plante - :
 
 
  documentatie
  galerie foto
   
 
 


Magazin |
Muzica |  Galerie foto Articole  |  Director  |  Forum  |  Jocuri  |  Felicitari electronic

Harta site |  Parteneri |  Copyright |  Contact 



Regulament Recomandari Top articole